127 DE ORE este povestea adevărată a remarcabilei aventuri a alpinistului Aron Ralston (James Franco) pentru a se salva după ce un bolovan a căzut şi i-a zdrobit braţul şi îl blochează într-o fantă izolată dintr-un canion din Utah. Pe întreaga durată a călătoriei sale, Ralston îşi aminteşte prieteni, iubite (Clémence Poésy), familie şi pe cele două excursioniste (Amber Tamblyn şi Kate Mara) pe care le-a cunoscut înainte de accident.
Pe durata următoarelor 5 zile, Ralston se luptă cu natura şi cu proprii demoni pentru a descoperi în cele din urmă că are curajul şi ceea ce este necesar pentru a se scoate indiferent de metodă, să coboare peretele de 20 de metri şi să meargă pe jos peste 13 kilometri înainte de a fi salvat în cele din urmă. Povestit cu o structură narativă dinamică, 127 DE ORE este o poveste viscerală şi palpitantă care va duce publicul într-o nouă călătorie şi va dovedi ce putem face când facem alegeri în viaţă.
Fox Searchlight Pictures şi Pathé prezintă, în asociere cu Everest Entertainment, o producţie Cloud Eight / Decibel Films / Darlow Smithson. 127 DE ORE este regizat de către Danny Boyle după un scenariu de Danny Boyle & Simon Beaufoy (SLUMDOG MILLIONAIRE) bazat pe cartea Between a Rock şi a Hard Place (Între ciocan şi nicovală) de Aron Ralston. Filmul este produs de Christian Colson, Danny Boyle şi John Smithson şi producătorii executivi sunt Bernard Bellew, John J. Kelly, François Ivernel, Cameron McCracken, Lisa Maria Falcone şi Tessa Ross.
Fox Searchlight Pictures şi Pathé prezintă, în asociere cu Everest Entertainment, o producţie Cloud Eight / Decibel Films / Darlow Smithson. 127 DE ORE este regizat de către Danny Boyle după un scenariu de Danny Boyle & Simon Beaufoy (SLUMDOG MILLIONAIRE) bazat pe cartea Between a Rock şi a Hard Place (Între ciocan şi nicovală) de Aron Ralston. Filmul este produs de Christian Colson, Danny Boyle şi John Smithson şi producătorii executivi sunt Bernard Bellew, John J. Kelly, François Ivernel, Cameron McCracken, Lisa Maria Falcone şi Tessa Ross.
Distribuţia, în frunte cu James Franco, îi include pe următorii: Amber Tamblyn, Kate Mara, Clémence Poésy, Kate Burton şi Lizzy Caplan. Folosind tehnici inventive din punct de vedere vizual pentru a recrea întreaga gamă de experienţe a personajului principal, producţia a folosind doi directori de imagine principali, Anthony Dod Mantle, B.S.C., D.F.F. (SLUMDOG MILLIONAIRE) şi Enrique Chediak (28 DAYS LATER), designer de producţie şi de costume Suttirat Larlarb (SLUMDOG MILLIONAIRE), monteurul Jon Harris (KICK-ASS) cu muzică de A.R. Rahman (SLUMDOG MILLIONAIRE).
Filmul este unul genial pentru cei ce stiu sa descopere subtilul, si comun pentru cei obisnuiti cu subiectul pus pe tava...
RăspundețiȘtergereSimpla prezentare a evenimentelor prin care a trecut Aron Ralston a dat o nota foarte dramatica filmului. Poate daca 127 Hours era doar o noua "ipoteza", ceva in genul "s-ar putea sa se intample si asa ceva" nu ar fi avut acelasi impact asupra mea dar avand in vedere ca prezinta realitatea prin care a trecut Aron Ralston filmul devine un pseudo-documentar in genul "I Shouldn't Be Alive", celebra emisiune din cadrul Discovery Channel. Daca era doar atat, filmul nu ar fi iesit cu nimic de sub sablonul filmelor din care mai fac parte Burried sau Devil (intr-o mica masura). Dar nu e doar atat...
Filmul se compune din doua parti, prima parte, cea a aventurierului lipsit de griji iar cea de a doua a ghinionistului ce isi prinde mana sub o roca si agonia de dupa. Ce mi s-a parut mie genial este faptul ca a doua parte nu e consecinta primei parti dupa cum multa lume ar fi tentata sa creada. Dupa cum apare si in titlul comentariului meu, motivul pentru care el ramane blocat in canion ne este prezentat prin memory flash-backuri. In momentul in care ne este prezentata scena in care el este parasit in timpul meciului de Rana toate se pun cap la cap. Nu roca il aduce in situatia asta ci stilul de viata pe care si l-a ales. Fara sa mai raspunda la telefoanele familiei, fara sa anunte pe nimeni unde se duce, "super-eroul" (asa cum se auto-ironizeaza si el) ajunge prins sub o roca fara ca macar cineva sa fie informata de locurile pe care vrea sa le strabata.
A doua parte a filmului contine scena in care pe cand credem ca incepe sa o ia razna, de fapt aflam ca incepe sa isi auto-ironizeze viata "Buna mama, daca raspundeam la telefon acum probabil ca nu mai eram aici" Si de aici filmul devine intr-adevar un merituos nominalizat la Oscar. Show-ul in care el e gazda (in alb-negru) el e invitatul (in color) e de un tragi-comic de care imi era de mult timp dor.
Pentru cei ce nu fac diferenta intre inceputul si sfarsitul unei etape, regizorul ofera nist indicii prin intermediul corbului. La inceput e familia (primul corb) pe urma apar prietenii (grupul de corbi). Din cauza egoismului rupe legatura cu ei (nu mai apare nici un corb). Dupa ce isi da seama de directia pe care a ales-o in viata...reapar si corbii... toti.
Numele filmului e genial. Nu cum a ajuns Aron in situatia dramatica, nu cum a scapat, nu "daca a scapat sau nu" conteaza ci conteaza doar cele 127 de ore petrecute in agonie. Cele 127 de ore sunt ca o crema delicioasa a unei prajituri cuprinsa intre doua blaturi care nu ies cu nimic in evidenta. Nu ne intereseaza blaturile (cum a ajuns si cum a scapat...daca a scapat) ci doar crema... cele 127 de ore.